Din ce în ce mai puţine locuri de joaca mai găseşti ca pe vremuri.

Cu aparate construite solid, din fier, funcţionale mai degrabă decât "făţoase", însă care au avut la vremea lor culori vesele ... Iarbă de jur împrejur, toboganul de inox încă este strălucitor, o parte din culorile originale parcă se mai văd, însă cel mai semnificativ: încă există, sunt funcţionale şi multe dintre ele sunt mai dedicate creşterii şi antrenamentului copiilor prin joacă.

Nu plastic uneor spart, nu tablă subţire făcută cu economia unei licitaţii publice şi care se îndoaie imediat, nu acel oribil material artificial şi cauciucat cu care este înlocuită podeaua multor locuri de joacă "moderne" şi fără sterilitatea conceptului de obsesie cu supra-protejarea juniorilor şi de cea mai mică neplăcere.

Am văzut aparate de plastic rupte sau cu spărturi, am văzut aparate moderne din metal rupte pentru că s-a folosit fier prea subţire... Şi mai ales am văzut bări şi schele pe care copiii de multe vârste făceau tot felul de figuri în stil gimnastică fiind înlocuite cu castele de plastic destinate doar celor destul de mici şi cauciuc rapid înfierbântat de soare pe jos ca nu cumva să se julească, cică, odraslele părinţilor supra-protectivi...

Acest părculeţ de departe nu zic că este un model reprezentativ şi nici starea în care se află sau curăţenia îndoielnică datorată cu siguranţă atât localnicilor cât şi turiştilor.

Fiind retras, în ceea ce pare un cartier minor la marginea staţiunii, departe de vreun oraş mare/metropolă şi deci mai puţin atins de "modernisme", acest locşor de joacă a supravieţuit, cred, destul de aproape de ceea ce a fost iniţial.

Atenţie: banca are foarte puţine elemente magnetice, aşa că te rog să fii foarte atent când pui cutia la loc.

Descrierea geocutiei provine de pe site-ul Opencaching.RO.